Autori: Sonia Elena Bădulescu și Cristian Grigorași
După cum am menționat în primul articol, primul Freelander a fost lansat în 1997, după aproape zece ani de cercetare și dezvoltare. Freelander a fost proiectat și dezvoltat ca un vehicul utilitar sport (SUV) mai compact și ca o versiune mai mică și mai accesibilă a Range Rover și Land Rover Discovery.
SUV-ul a fost dezvoltat pentru a atrage oameni care nu își cumpăraseră niciodată un 4×4, precum și o proporție mai mare din segmentul feminin de potențiali clienți. Pe atunci, Land Rover se confrunta cu o concurență intensă, o scădere a profitabilității și multe schimbări legate de proprietatea companiei și căuta să identifice noi nișe pentru a-și crește cota de piață.
Freelander, SUV-ul mediu urban, este considerat cel mai radical vehicul comercializat vreodată de Land Rover, în comparație cu abordarea tradițională a companiei în a construi vehicule (Taylor, 2003). Noua mașină a fost considerată un uriaș progres din perspectivă conceptuală, deoarece a introdus un monocoque fără șasiu și suspensie independentă completă.
Contextul
La începutul anilor 1990, mașinile 4×4 erau extrem de populare, iar mulți cumpărători plăteau suplimentar pentru astfel de modele fără a le folosi offroad. Scopul achiziției era în principal statutul social conferit de a fi proprietarul unei mașini puternice și scumpe. Lansat în 1993, Toyota RAV4 a fost prima combinație de succes între aspectul tradițional al unui vehicul 4×4 și o performanță de drum cu hot-hatch, în timp ce era echipat cu o cutie de viteze de transfer (Taylor, 2003).
Land Rover investiga această nouă piață emergentă, care astăzi este cunoscută ca segmentul „crossover”. În 1991, doar japonezii produceau crossover-uri, iar Land Rover a decis să fie printre primii europeni care au dezvoltat acest concept, bazat pe abilitățile lor reale de teren și imitând abordarea BMW față de structura de gamă bazată pe „etapa de viață”, care capta tinerii cumpărători cu modelul de bază din Seria 3, oferindu-le apoi mașinile de familie din Seria 5, iar după aceea vânzându-le Seria 7 de lux. Prin urmare, Land Rover a decis să urmeze un proiect pentru dezvoltarea un Land Rover 4×4 cu caroserie monocoque și sisteme de control electronic.
Proiectul CB40
În ianuarie 1994, Land Rover a fost cumpărat de BMW, iar noul proprietar a aprobat proiectul pentru un Land Rover 4×4 cu caroserie monocoque și sisteme de control electronic sub conducerea directorului de proiect Dick Elsy.
După ce a prezentat propunerea formală a proiectului în fața noilor proprietari în aprilie 1997, Elsy și-a format echipa, numindu-l pe Steve Haywood ca inginer șef și pe Gerry McGovern ca designer.
Gerry McGovern, pe atunci designer, and directorul de design Geoff Upex. Foto: Land Rover
Proiectul a fost numit CB40, după locul unde aveau sediul la acea vreme, Clădirea 40 din Canley. Încă de la început, proiectul și-a propus să dezvolte două versiuni de monocoque: un model decapotabil cu trei uși pentru tinerii preocupați de imagine și un model cu cinci uși pentru cumpărătorii familiști.
În noiembrie 1994, designul interior era gata, în timp ce dezvoltarea monocoque-ului a fost terminată un an mai târziu. Dezvoltatorii au pus la dispoziție pentru noua mașină motorul turbodiesel de 2 litri cu injecție directă din seria L și ediția de 1,8 litri a motorului pe benzină din seria K. Ulterior, KV6 de 2,5 litri a fost adăugat în 1996. Faza de testare a început în 1994 și a fost făcută pe cinci continente în diferite zone climatice.
1994 Freelander masină de test cu structură de van Maestro. Foto: The Dunsfold Collection
Între timp, la Solihull a fost construită o nouă fabrică de asamblare, iar după finalizarea acesteia au fost produse 127 de prototipuri finale.
Fabrica de asamblare Land Rover Freelander – Solihull. Foto: Caunton Engineering
Apoi s-au făcut teste suplimentare și, după verificările finale, producția a început în timp ce compania se pregătea pentru prezentarea publică oficială la Salonul Auto de la Frankfurt (9 septembrie 1997) și pentru lansarea media mondială a Freelander în Spania, câteva luni mai târziu.