Autori: Sonia Elena Bădulescu și Cristian Grigorași
După aproape un deceniu de cercetare și dezvoltare, Land Rover a lansat SUV-ul compact, Land Rover Freelander, în 1997. Țintind noi cumpărători de 4×4 și o proporție mai mare de cliente, designul a avut ca scop crearea unei versiuni mai mici și mai accesibile a Range Rover și Land Rover Discovery. Freelander a fost o abatere semnificativă de la designurile tradiționale ale vehiculelor Land Rover, având un caroserie monocoque și suspensie independentă pe toate roțile.

Proiectul, numit CB40, a început în 1994 sub proprietatea BMW și avea ca scop crearea atât a modelelor cu trei uși, cât și a celor cu cinci uși. Prezentat pentru prima dată publicului la Salonul Auto de la Frankfurt în septembrie 1997, Freelander a devenit un mare succes, vânzându-se în peste 540.000 de unități în Europa. Producătorii au fabricat prima generație până în 2006 și a doua generație, Freelander 2, din 2006 până în 2015. Freelander a primit numeroase distincții, inclusiv Premiul Reginei pentru Inovație și titlul de ‘SUV-ul Anului’ de către BBC Top Gear.

Modelele din 1998
Modelele din 1998 ale Land Rover Freelander erau disponibile în trei configurații de caroserie: Softback cu trei uși, Hardback cu trei uși și Station Wagon cu cinci uși. Acestea erau echipate cu două opțiuni de motor: un motor pe benzină de 1,8 litri și un motor diesel de 2,0 litri. Modelele erau oferite în două niveluri de echipare: i/di de bază și XE/XEdi de specificație superioară. Caracteristicile standard includeau direcție asistată electric, închidere centralizată cu telecomandă, alarmă și imobilizator de motor pasiv, geamuri electrice și oglinzi electrice pentru uși. Modelele XE au adăugat jante din aliaj de 15 inci, ABS cu ETC și HDC, un airbag pentru pasager și un sistem ICE mai avansat.
Accesoriile opționale includeau jante din aliaj, aer condiționat, elemente de caroserie pentru stilizare și diverse articole de stil de viață și confort. Modelele Softback aveau o secțiune de acoperiș detașabilă, în timp ce modelele Hardback aveau un acoperiș fix. Freelander-ul a fost oferit în mai multe culori, inclusiv Alveston Red, Baltic Blue și Bonatti Grey. Trimele interioare includeau opțiuni precum Alpaca, Negru și Tundra. Vehiculul a fost proiectat pentru a oferi un echilibru între confortul pe drum și capacitatea off-road, făcându-l potrivit pentru o varietate de condiții de conducere. Modelele timpurii au avut unele defecte de fabricație, dar acestea au fost remediate în garanție. Freelander a devenit rapid un succes de vânzări, în special în Marea Britanie și Europa.
Modelele din 1998 ale Land Rover Freelander au fost introduse cu trei stiluri de caroserie distincte: Softback cu trei uși, Hardback cu trei uși și Station Wagon cu cinci uși. Aceste modele erau echipate cu două opțiuni de motor: un motor pe benzină de 1,8 litri și un motor diesel de 2,0 litri, pentru a satisface diferite preferințe de performanță și eficiență a combustibilului. Freelander era disponibil în două niveluri de echipare: i/di de bază și XE/XEdi cu specificații mai ridicate. Caracteristicile standard pentru toate modelele includeau direcție asistată, închidere centralizată de la distanță, alarmă și imobilizator de motor pasiv, geamuri electrice și oglinzi electrice pentru uși. Modelele XE cu specificații superioare au adăugat îmbunătățiri precum jante din aliaj de 15 inci, ABS cu Control Electronic al Tracțiunii (ETC) și Control al Coborârii pe Deal (HDC), un airbag pentru pasager și un sistem de divertisment în mașină (ICE) mai avansat.
Accesoriile opționale pentru Freelander includeau jante din aliaj, aer condiționat, elemente de stilizare a caroseriei și diverse articole de stil de viață și facilități, permițând cumpărătorilor să-și personalizeze vehiculele în funcție de nevoile lor. Modelele Softback aveau o secțiune de acoperiș detașabilă, oferind o experiență de conducere în aer liber, în timp ce modelele Hardback aveau un acoperiș fix pentru o securitate și o protecție împotriva vremii sporite. Modelul de break cu cinci uși oferea o practică suplimentară cu mai mult spațiu interior și acces mai ușor la bancheta din spate.
Freelander-ul era oferit în mai multe culori exterioare, inclusiv Alveston Red, Baltic Blue și Bonatti Grey, cu opțiuni de finisaje interioare precum Alpaca, Black și Tundra. Această varietate le-a permis clienților să-și personalizeze vehiculele după gusturile lor. În ciuda unor defecte inițiale de fabricație, cum ar fi problemele cu blocajele coloanei de direcție și scurgerile de ulei, aceste probleme au fost remediate în garanție, asigurând satisfacția clienților. Freelander a devenit rapid un succes de vânzări, în special în Marea Britanie și Europa, datorită combinației sale de confort pe drum și capacitate off-road. Acest succes a fost o dovadă a capacității Land Rover de a crea un vehicul versatil și atrăgător care să răspundă nevoilor unei game largi de clienți.
Defecte de construcție
În primele câteva luni după lansarea Land Rover Freelander din 1998, au fost identificate mai multe defecte de fabricație. Una dintre cele mai grave probleme a fost cu blocajele coloanei de direcție, care au fost raportate ca fiind rigide sau se puteau bloca complet, reprezentând un inconvenient semnificativ și un potențial risc de siguranță pentru șoferi. În plus, au fost scurgeri de ulei atât la motoarele diesel, cât și la cele pe benzină, motoarele diesel scurgând ulei de la filtrul de ulei, iar motoarele pe benzină de la capacul arborelui cu came. Husele de servodirecție (PAS) au fost găsite slăbite, deși această problemă nu a afectat modelele diesel cu volan pe partea dreaptă (RHD). Au existat și probleme aerodinamice și de caroserie, cum ar fi intervalele dintre bara de protecție din față, faruri și aripi care cauzau șuieratul vântului la viteze mai mari, și balamalele capotei care scârțâiau. Problemele interioare includeau suflantele de încălzire care șuierau sau vibrau, geamurile laterale din spate se abureau din cauza unei ventilații blocate, modelele cu aer condiționat aveau capacități slabe de dezaburire, glisierele scaunelor din față erau insuficient lubrifiate și scaunele din spate erau dificile de blocat și de deblocat. Specifice pentru modelele Station Waggon, cablul de ajustare lombară pentru scaunul șoferului putea scârțâi, cablul de eliberare al scaunului din spate putea rămâne prins, iar suportul cotierului central era predispus la scârțâit. În ciuda acestor defecte inițiale de fabricație, Land Rover a abordat aceste probleme în garanție, asigurându-se că preocupările clienților au fost remediate.
Vânzări în 1998
În 1998, Land Rover Freelander a înregistrat un succes semnificativ în vânzări, în special în Regatul Unit și Europa. În primul trimestru al anului 1998, Freelander a captat o cotă de 23% din piața de SUV-uri ușoare din Marea Britanie, demonstrând popularitatea sa imediată în rândul consumatorilor. Până la sfârșitul lunii aprilie 1999, devenise cel mai bine vândut 4×4 din Marea Britanie, cu cifrele de vânzări dublându-le pe cele ale celui mai apropiat competitor, Land Rover Discovery Series II. Freelander a devenit, de asemenea, cel mai bine vândut 4×4 din Europa, depășindu-și cel mai apropiat rival cu 40%. Producția totală pentru anul respectiv a atins 60.571 de unități, indicând o cerere puternică pentru noul model. Combinația vehiculului de confort pe drum și capacitate off-road, împreună cu stilurile de caroserie versatile și opțiunile de motor, au contribuit probabil la performanța sa robustă de vânzări. În ciuda unor defecte inițiale de fabricație, performanța și caracteristicile generale ale Freelander-ului au rezonat bine cu consumatorii, ducând la cifre de vânzări puternice și stabilind modelul ca un jucător cheie pe piața 4×4.
Opinile mass-media
Impresiile și opiniile presei despre Land Rover Freelander în 1997 și 1998 au fost în general pozitive, evidențiind designul său inovator și capabilitățile. Recenzorii au lăudat Freelander pentru combinația sa de confort pe drum și abilități off-road, care era un concept relativ nou pentru piața SUV-urilor compacte la acea vreme. Aspectul său elegant și modern îl deosebea de 4×4-urile mai utilitare.
În ceea ce privește performanța, manevrabilitatea și calitatea mersului Freelander-ului au primit aprecieri, mulți observând că se simțea mai mult ca o mașină decât un SUV tradițional. Caracteristici precum Controlul Descentului pe Deal (HDC) și Transmisia de Reducere Intermediară (IRD) au demonstrat angajamentul Land Rover de a menține capacitatea off-road în timp ce îmbunătățesc performanța pe drum.
Cu toate acestea, Freelander nu a fost lipsit de critici. Unii recenzori au semnalat defecte inițiale de fabricație, cum ar fi probleme cu blocajele coloanei de direcție, scurgeri de ulei și furtunuri PAS slăbite. În ciuda acestor probleme inițiale, sentimentul general a rămas favorabil, deoarece Land Rover a rezolvat aceste probleme în cadrul garanției.
Designul interior și confortul au fost, de asemenea, bine primite, Freelander oferind o cabină spațioasă și versatilă. Disponibilitatea diferitelor stiluri de caroserie, inclusiv versiunile cu trei și cinci uși, a oferit consumatorilor opțiuni pentru a se potrivi nevoilor lor.
În general, presa a recunoscut Freelander ca un pas semnificativ înainte pentru Land Rover, combinând cu succes moștenirea off-road a mărcii cu cererea tot mai mare pentru SUV-uri mai rafinate și versatile. Această recepție pozitivă a ajutat la stabilirea Freelander ca un competitor puternic pe piața competitivă a SUV-urilor 4×4.
Surse:
- Taylor, James (2003) You & Your Land Rover Freelander. Yeovil, Somerset: Haynes Publishing.
- James Taylor (2017) (e-book) LAND ROVER FREELANDER – The Complete Story. Ramsbury, Marlborough Wiltshire: The Crowood Press.